Pedodonție (Stomatologie infantilă)



Prevenirea cariilor este la fel de importantă ca și tratarea lor, pentru că unele afecțiuni ale dinților de lapte pot provoca tulburări în dezvoltarea și erupția dinților definitivi.

Este important să familiarizați copii cu vizitele la medicul stomatolog încă de timpuriu - cu cât vizitele încep mai devreme, cu atât copiii vor fi mai relaxați și mai pregătiți atunci când va fi nevoie să se intervină - durerea poate apărea oricând.

Dentiția temporară (sau „de lapte”) începe pe la 6 luni și se termină pe la 2 ani, la 6 ani începe dentiția mixtă (odată cu erupția molarului de 6 ani, primul molar prim din dentiția permanenta, în spatele molarului doi de lapte). Toți dinții „de lapte” vor fi înlocuiți până pe la vârsta de 13 ani.

Aceste date sunt informative, fiecare copil fiind unic.

Cariile pot fi prevenite prin sigilarea șanțurilor și fosetelor de pe suprafețele ocluzale ale dinților, aceasta fiind o manevră nedureroasă și foarte simplă.

Este important să anunțați vizita la dentist ca fiind o ocazie pentru copil de a se ocupa de sănătatea sa dentară într-un mod cât se poate de normal și de pozitiv. Prezentați-i aceasta vizită ca pe un fapt normal, fără să exprimați nici o tonalitate emoțională specială – faceți ca și când ați duce copilul la grădina zoologică. Nu vă exprimați teama în nici un fel. Dacă unuia dintre părinți îi este teamă de mersul la dentist, atunci această „misiune” ar trebui să-i revină celuilalt părinte care nu suferă de această angoasă, sau unei alte persoane apropiate.

Folosiți numai termeni pozitivi - nu îi spuneți „dentistul nu iți va face rău”, ci spuneți-i mai degrabă „dentistul va fi blând și drăguț cu tine”.

Pentru a îi transmite copilului o atitudine și o așteptare pozitivă, încercați să evitați folosirea unui limbaj neadaptat și, mai bine, lăsați-l pe dentist să aibă aceasta sarcină. Încercăm să evităm folosirea de cuvinte care să-i facă teama copilului. Aceasta vă va ajuta de asemenea să înțelegeți felul în care copilul descrie experiența mersului la dentist. Noi nu încercăm să păcălim copilul, ci dorim numai să-i construim o experiență pozitivă. Apreciem susținerea dumneavoastră în dezvoltarea unei atitudini cooperante la copil.

Daca îi este teamă și începe să plângă, nu vă faceți nici o grijă. Este absolut normal să îi fie teamă de tot ce îi este necunoscut, neobișnuit și străin – considerăm plânsul ca pe un fel de „cooperare sonoră”.

Vă rugăm să nu încercați să obțineți cooperarea copilului dându-i cadouri. Aceasta îl va convinge că ceva neplăcut i se va întâmpla la dentist. Este preferabil să recompensați copilul de o manieră rezonabilă după ședința de tratament, dacă aceasta s-a desfășurat fără probleme. Este de asemenea important ca niciodată să nu ridiculizați, să umiliți, sau să amenințați copilul. Un copil nu poate sta pe scaun un timp îndelungat, și nici să înfrunte necunoscutul, fără să reacționeze.

Odată ce copilul s-a familiarizat cu dentistul și cu cabinetul dentar, vom putea mai ușor să stabilim cu el un raport de încredere, și să-i câștigăm colaborarea.

Ce puteți face dacă:

  • Îl dor dinții
    • Curățați cu grijă zona respectivă a gurii
    • Faceți-i copilului o spălare a gurii cu apă călduța și sărata, sau folosiți ața dentară pentru a îndepărta urmele de mâncare blocate între dinți.
    • Contactați-ne.
  • Copilului i se rupe un dinte
    • Trebuie mai întâi să ii clătiți gura cu apa călduța pentru a o curăța
    • Aplicați gheață sau o compresă rece pe buze și pe față.
    • Încercați să găsiți bucățelele fracturate și să le puneți într-o cutiuța, în lapte, salivă, sau ser fiziologic.
    • Contactați dentistul, și aduceți fragmentele.
  • Dacă i-a căzut în întregime un dinte permanent
    • Rămâneți calm.
    • Căutați dintele, și luați-l de coroana, încercați să evitați sa atingeți rădăcina
    • Puneți dintele la loc în gură (fără însă a-l plasa în alveola sa), sau în lapte, sau în ser fiziologic. Acest lucru este necesar pentru a evita deshidratarea sa.
    • Sunați-ne de îndată. Factorul timp este foarte important, cu cât timpul scade, cu atât cresc șansele unei cicatrizări bune.
    • Dentistul repune dintele căzut în alveola sa și, la nevoie, lipește bucata sau bucățile fracturate. Pronosticul supraviețuirii dintelui depinde de un număr de factori, în special de timpul petrecut în afara gurii (cu cât tratamentul este început mai rapid cu atât șansele de reușită sunt mai mari) și de gradul de maturitate al dintelui (cu cât este mai nou în arcada dentară, cu atât cresc șansele unei bune solidificări).
    • O supraveghere atentă este necesară în următoarele 6 până la 12 luni pentru a putea acționa în cazul în care dintele totuși se necrozează. Este foarte important să supravegheați cu atenție culoarea dintelui, mobilitatea lui, ca și starea gingiei în jurul sau. Dacă observați schimbări, contactați-ne de îndată.
  • In cazul unui dinte de lapte deplasat, rupt, sau pierdut
    • Contactați dentistul în cel mult 24 de ore
    • Nu repuneți niciodată în gura un dinte de lapte pierdut
    • Preferați o alimentație moale
    • Suprimați biberonul, tetina, și încercați să-l faceți sa nu își sugă degetul
    • Dați-i copilului un analgezic ușor, este posibil sa îl doară
    • Dacă sângerează puțin, aplicați o compresă
    • Curățați zona afectata cu o compresă îmbibată în Chlorhexidine (Diaseptyl® sau Paroex®)
    • Ajutați-l să se spele bine pe dinți de trei ori pe zi
  • Dacă a suferit un traumatism la nivelul gurii sau al buzelor
    • Aplicați gheață pe zonele lezate
    • Aplicați o compresă daca observați o sângerare
    • Consultați de urgentă un medic dacă sângerarea durează mai mult de 15 minute.
  • In cazul în care copilul suferă de afte
    • Aplicați un gel pe baza de acid hialuronic (GUM® Aftamed® Gel Junior) pe vezicule de două până la cinci ori pe zi, după mese, timp de o săptămâna.
    • Ajutați copilul să se spele bine pe dinți de trei ori pe zi.
  • Copilul suferă de afte pentru prima dată

    Aceasta este în cele mai multe cazuri o infecție herpetică (un herpes). Aceasta este provocată de un virus, numit virusul herpes simplex.
    • Simptome:
      • Numeroase vezicule repartizate pe mucoasele orale și pe gingii, urmate de mici ulcerări rotunde sau ovale
      • Gingiile sunt umflate
      • Copilul are putină febră
      • Copilul refuză să se spele pe dinți.
    • Tratament:
      • Consultați imediat doctorul pediatru sau dentistul, care vă va prescrie un tratament anti-viral, un anti-septic, și un antalgic.
      • Niciodată să nu îi dați copilului medicamente ca Ibuprofen (sau Advil), care îi vor agrava simptomele.
      • Curățați-i gura, gingiile, și mucoasele, cu o compresă îmbibată în Chlorhexidine (Diaseptyl® sau Paroex®).
  • Copilul suferă de un abces dentar

    Abcesul dentar intervine după necroza dintelui, și se prezintă sub forma unei mici umflături rotunde, albicioase, pe gingie, dureroase sau nu, în funcție de gradul de avansare al leziunii (cariei).

    Consultați-ne urgent pentru a vă informa cu privire la tratamentul de urmat funcție de starea dintelui și de vârsta copilului.

Întrebări și răspunsuri utile

  • Cu ce mă ajută dentistul ?

    Dentistul se ocupă cu prevenirea, detectarea precoce, și tratamentul cariilor la copilul dumneavoastră, ca și cu oricare alte probleme dentare.

    Este important să se stabilească o relație de încredere cu copilul, să îl facem sa trăiască o experiență pozitivă și ne-traumatizantă cu ocazia primelor sale vizite la dentist pentru a îi da curaj să aibă aceasta relație sănătoasă de-a lungul întregii sale vieți adulte.
  • La ce vârstă are nevoie un copil să consulte pentru prima oară dentistul ?

    Prima vizită la dentist e bine sa aibă loc cu ocazia apariției primului dinte de lapte, sau cam în jurul vârstei de 6 luni.

    Această vizită este o simplă consultație de informare, ea are ca scop instaurarea unei bune igiene buco-dentare cotidiene.

    Dentistul vă va informa cu privire la bunele obiceiuri alimentare, vă va vorbi despre importanta fluorului, ca și despre prevenirea eventualelor boli.

    Dacă totuși copilul dumneavoastră încă nu a beneficiat de o vizita la dentist, nu este prea târziu pentru a o face – mai bine mai târziu decât niciodată.
  • Care este frecventa vizitelor de control și de igiena la dentist ?

    Un control la fiecare aproximativ șase luni este o practică bună. La copil cariile dentare pot progresa rapid, și aceasta fără simptome și fără dureri.

    Desigur, această frecventă a controalelor trebuie adaptata în funcție de riscul de carii al copilului.

    Copiii care nu și-au însușit o bună igienă buco-dentară vor fi chemați la control ceva mai des. Acest risc este evaluat la fiecare vizită.
  • La ce vârstă trebuie să începem să îi periem copilului dinții ?

    De la apariția primilor dinți de lapte, curățarea dinților trebuie să se facă cu o compresă sau cu o periuță specială pentru copiii mici.

    Este recomandat să se folosească o cantitate mică de pasta de dinți, cam cât unghia de la degetul cel mic al copilului, cu o doză mică de fluor (de 500ppm).

    Pe măsură ce molarii permanenți se dezvoltă, puteți creste cantitatea de fluor a pastei de dinți. Puteți folosi o pastă cu doza de 1500ppm de la apariția molarilor permanenți (molarii „de 6 ani”).

    La copiii mici, periajul trebuie să se facă de către părinți, de două ori pe zi – dimineața după micul dejun, și mai ales, foarte important, seara înainte de culcare. Controlul parental este esențial până pe la vârsta de aproximativ 10-12 ani.
  • De ce sunt atât de importanți dinții de lapte ?

    Dinții de lapte sunt esențiali pentru buna dezvoltare a copilului. Ei permit pe de o parte o bună masticație și deci pentru o alimentație echilibrată, și pe de altă parte ei sunt implicați în „fonatie” – adică în dezvoltarea vorbirii. De asemenea, ei permit menținerea spațiului necesar pentru buna erupție și dezvoltare a dinților definitivi.
  • Cum să evităm apariția cariilor la copii ?

    Dezvoltarea unor bune obiceiuri de igiena buco-dentară și alimentară de la cea mai mica vârstă permite evitarea în cele mai multe cazuri a cariilor dentare. Cu toate acestea, unii copii au riscuri crescute de apariție a cariilor chiar și de la cea mai fragedă vârstă, ca urmare a utilizării frecvente și prelungite a biberonului conținând lapte natural, suc de fructe, alte lichide dulci. Această patologie se numește „sindromul biberonului”.

    De aceea, este esențial să nu lăsați niciodată copilul sa adoarmă cu biberonul, sau la sân.

    De asemenea, trebuie avută grijă la medicamente, mai ales la siropuri, la homeopatie, și la medicamentele care tratează astmul și care conțin mult zahăr. Folosirea acestor medicamente înainte de culcare poate crește șansa de apariție a cariilor dentare. Ronțăitul prelungit, și consumul de multe băuturi de tip cola, fac parte din obiceiurile alimentare proaste ale multor copii.

    In orice caz, este foarte important să își spele bine dinții cu periuța, de doua ori pe zi, și în special înainte de culcare.
  • La ce vârsta se face cel mai bine sigilarea șanțurilor și fosetelor de pe suprafețele ocluzale ale dinților ?

    Vârsta de 6 ani este o etapă foarte importantă – în aceasta perioadă crește primul molar definitiv, așa-numitul „dinte de 6 ani”. Acesta apare în spatele molarilor temporari și deseori nu este observat și recunoscut ca fiind un dinte definitiv. Trebuie avută multa grijă la modul de periaj – el trebuie să fie până în spatele gurii, curățind toți dinții, nu numai pe cei din față.

    Dintele sigilat este cel din partea dreaptă.

    Pentru a preveni cariile molarilor definitivi, dentistul poate depune un strat protector cu fluor peste șanțurile (dificil de curățat bine) ale suprafețelor cu care se face masticația ale molarului „de 6 ani” și celui de-al doilea molar (care apare pe la 12 ani). Aceste operațiuni se numesc „sigilarea șanțurilor”, și este o măsura foarte buna (și nedureroasă) de prevenire a cariilor.
  • Trebuie să dăm fluor copiilor noștri ?

    Fluorul este foarte important în prevenirea problemelor dentare. El este prezent ìn pastele de dinți, unele ape îmbuteliate, unele săruri și aditivi alimentari (picături, comprimate). In general, apa de la robinet nu este fluorurată. Sursele de fluor fiind multiple, un bilanț al aportului de fluor trebuie făcut înainte de a prescrie fluor copilului, pentru a nu ii da o doză prea mare.

    In doze mici, fluorul este foarte benefic. El stabilizează și întărește smalțul dinților, și, după remineralizarea lor, el diminuează mult riscul cariilor.

    Cu toate acestea, excesul de fluor, indiferent de originea lui (înghițirea de pastă de dinți, supra-dozele de picături și de comprimate fluorurate, alte surse de fluor nedetectate la bilanțul aportului de fluor) nu este foarte bun – creste riscul de Fluoroza, care este o malformație a smaltului dintelui – o pătare a sa, inestetică dar fără riscuri, care se manifestă prin pete sau linii albe. Aceste pete pot fi mai mult sau mai puțin pronunțate, funcție de gradul de fluoroză. Dacă fluoroza este foarte accentuată, smalțul dintelui prezintă deformări importante și pete maro.
  • Ce să facem dacă observam ca bebe își suge degetul sau tetina ?

    Sugerea degetului sau a tetinei este un fenomen foarte frecvent la copiii mici. El nu reprezintă o problemă înainte de vârsta de 5 ani. Riscul este cel de dezvoltare a unei poziționări defectuoase și/sau a unei ocluzii defectuoase a dinților definitivi, de la apariția lor. Trebuie, pe cât posibil, încercat sa substituiți degetul prin tetină. De asemenea, este cunoscut faptul că încetarea sugerii tetinei este mai precoce atunci când viața socială a copilului începe și capătă importanță. In cazurile în care acest lucru întârzie, dentistul poate recomanda un aparat dentar care să împiedice sugerea tetinei, până ce copilul renunță la acest obicei.
  • De ce dinții permanenți sunt mai galbeni decât cei de lapte ?

    De pe la vârsta de 6-7 ani, părinții încep să observe că dinții permanenți care apar sunt puțin mai galbeni decât cei de lapte. Dentina dinților definitivi este mai galbenă și mai densă decât cea a dinților de lapte. Din cauză că dinții definitivi mai au încă un smalț imatur și puțin transparent, culoarea dentinei se poate vedea prin smalț. De îndată ce toți dinții vor fi ieșit, însă, și se vor fi aliniat, smalțul se va întări și opaciza, și ei vor apărea mai albi.
  • De ce incisivul copilului meu devine mai gri ?

    Deseori, în urma unui traumatism dentar (o cădere sau o lovitură), dintele poate deveni mai gri – dar acest lucru nu înseamnă în mod necesar că dintele este necrozat sau infectat. Se poate întâmpla deseori ca dintele să aibă o sângerare internă (cam ca un hematom pe piele), ceea ce explică culoarea mai gri. Dintele redevine însă alb după 3 până la 6 luni. Este însă important să consultați dentistul în cazul în care copilul a suferit un traumatism la nivelul gurii – și sa continuați sa îl supravegheați o vreme în mod regulat. Un dinte traumatizat poate în orice moment să se infecteze și sa facă un abces.
  • De ce un dinte definitiv creste în spatele unuia de lapte ?

    Acest lucru se întâmpla în mod frecvent. Dacă acesta este cazul, trebuie extras dintele de lapte pentru a evita ca dintele definitiv să erupă strâmb, și să nu mai fie frumos aliniat pe arcada dentară.


Kiseleff Dental realizează următoarele tratamente profilactice și curative:

  • obturații coronare la dinții de lapte
  • tratamente ale complicațiilor cariilor
  • extracții de dinți de lapte
  • sigilări șanțuri și fosete
  • profilaxie carii dentare
  • fluorizări
  • instruirea copilului pentru un periaj corect