Pedodonție (Stomatologie infantilă)
Ramură a stomatologiei care se ocupă cu tratamentul specific al dinților de lapte și al dinților permanenți tineri, cu tratamentele profilactice (fluorizări, sigilări, etc).
Prevenirea cariilor este la fel de importantă ca și tratarea lor, pentru că unele afecțiuni ale dinților de lapte pot provoca tulburări în dezvoltarea și erupția dinților definitivi.
Este important să familiarizați copii cu vizitele la medicul stomatolog încă de timpuriu - cu cât vizitele încep mai devreme, cu atât copiii vor fi mai relaxați și mai pregătiți atunci când va fi nevoie să se
intervină - durerea poate apărea oricând.
Dentiția temporară (sau „de lapte”) începe pe la 6 luni și se termină pe la 2 ani, la 6 ani începe dentiția mixtă (odată cu erupția molarului de 6 ani, primul molar prim din dentiția permanenta, în spatele molarului doi de lapte).
Toți dinții „de lapte” vor fi înlocuiți până pe la vârsta de 13 ani.
Aceste date sunt informative, fiecare copil fiind unic.
Cariile pot fi prevenite prin sigilarea șanțurilor și fosetelor de pe suprafețele ocluzale ale dinților, aceasta fiind o manevră nedureroasă și foarte simplă.
Este important să anunțați vizita la dentist ca fiind o ocazie pentru copil de a se ocupa de sănătatea sa dentară într-un mod cât se poate de normal și de pozitiv. Prezentați-i aceasta vizită ca pe un fapt normal, fără să
exprimați nici o tonalitate emoțională specială – faceți ca și când ați duce copilul la grădina zoologică. Nu vă exprimați teama în nici un fel. Dacă unuia dintre părinți îi este teamă de mersul la dentist, atunci această
„misiune” ar trebui să-i revină celuilalt părinte care nu suferă de această angoasă, sau unei alte persoane apropiate.
Folosiți numai termeni pozitivi - nu îi spuneți „dentistul nu iți va face rău”, ci spuneți-i mai degrabă „dentistul va fi blând și drăguț cu tine”.
Pentru a îi transmite copilului o atitudine și o așteptare pozitivă, încercați să evitați folosirea unui limbaj neadaptat și, mai bine, lăsați-l pe dentist să aibă aceasta sarcină. Încercăm să evităm folosirea de cuvinte care
să-i facă teama copilului. Aceasta vă va ajuta de asemenea să înțelegeți felul în care copilul descrie experiența mersului la dentist. Noi nu încercăm să păcălim copilul, ci dorim numai să-i construim o experiență
pozitivă. Apreciem susținerea dumneavoastră în dezvoltarea unei atitudini cooperante la copil.
Daca îi este teamă și începe să plângă, nu vă faceți nici o grijă. Este absolut normal să îi fie teamă de tot ce îi este necunoscut, neobișnuit și străin – considerăm plânsul ca pe un fel de „cooperare sonoră”.
Vă rugăm să nu încercați să obțineți cooperarea copilului dându-i cadouri. Aceasta îl va convinge că ceva neplăcut i se va întâmpla la dentist. Este preferabil să recompensați copilul de o manieră rezonabilă după ședința
de tratament, dacă aceasta s-a desfășurat fără probleme. Este de asemenea important ca niciodată să nu ridiculizați, să umiliți, sau să amenințați copilul. Un copil nu poate sta pe scaun un timp îndelungat, și nici să înfrunte
necunoscutul, fără să reacționeze.
Odată ce copilul s-a familiarizat cu dentistul și cu cabinetul dentar, vom putea mai ușor să stabilim cu el un raport de încredere, și să-i câștigăm colaborarea.